Ai plecat iubite suflet, dintre cei ce te iubesc,
Tu uitat nu ești vre-o dată, dar eu azi îmi amintesc,
Clipele care vre-o dată, să le uit nu voi putea,
Căci pe noi o viață-ntreagă, ne-a legat doar dragostea.

Însă astăzi ne desparte, timpul ce-l doresc trecut,
Dar și-un gol ce parcă este, fără margini... și tăcut,
Când tr strig el parcă-nghite, azi durerea ce o am,
De aducere aminte, împreună când stăteam.

Mi-ai lăsat doar amintirea, cea a clipelor în doi,
Când și tu... și eu iubito-n orice greu eram eroi,
Mi-ai lăsat și o durere, uneori ce o doresc,
E durerea ce mă face, mult mai mult să te iubesc.

Azi ești dincolo de stele, dincolo de lună... nori,
Uneori privind spre ele, simt al dragostei fiori,
Simt privirea blândă... caldă, simt prezentul fericit,
Dar din el azi mă alungă, adevărul... ce-i cumplit.

Zbor în vise către tine, nu-mi vreau somnul deranjat,
Dar trezit sunt eu de timpul, ce-l trăiesc cu-adevărat,
Este greu... plin de durere, dar și-n el eu te iubesc,
Și eu știu că după toate, iarăși o să te-ntâlnesc.

De atunci... iubire vie! ! ! , împreună-n veci vom fi,
Nici-un gol... nici-o durere, nu ne va mai despărți,
Vom avea pe față lacrimi, care nu se vor opri,
Căci iubit-o veșnicie, împreună noi vom fi.