M-am îndrăgostit de-o stea,
Ce odat-a răsărit,
De când este ea pe ceruri,
Eu sunt cel mai fericit.

E cu mine-n miez de ziuă,
Chiar de este ea o stea,
Nici în noapte nu se-ascunde,
Steaua ce spun că-i a mea.

Pe obraz simt cum coboară,
Mângâierea ei divină,
Orice noapte-ntunecată,
Cu-a mea stea ea e senină.

Eu alerg spre ea întruna,
Căci aș vrea și eu să fiu,
Sus pe cer... o stea-ntre stele,
Mai departe de pustiu.

Vreau să fiu mult mai aproape,
De acea ce-a răsărit,
Pentru mine... ca în noapte,
Să fiu cel călăuzit.

Strălucirea ei îmi ține-a, mea privire doar în sus,
Și în mine ea aprinde, dragostea pentru Isus.

Este ea strălucitoare, steaua dinspre răsărit,
M-a făcut să simt iubire, și să simt că sunt iubit

A aprins ea o scânteie, ce mă umple de un dor,
De un dor ce-mi dă azi aripi, înspre steaua mea să zbor.

Nu mă voi opri vre-o dată, până nu ajung la ea,
Sus... acolo unde steaua, vrea să fiu și eu o stea.

Este steaua dintre stele, alta nu am mai văzut,
Steaua mântuirii mele... e-n prezent... nu-i un trecut.