În așteptarea zilelor mai bune,
Când cumpănești ponoasele, pripasul...
Și-ți pare că-i de netrecut impasul,
Să nu uiți vorba din bătrâni ce spune:
"N-aduce anul ce aduce ceasul!"

Orice sminteală poate fi-ndreptată,
Arareori nu-i păgubos taifasul...
Iar dacă, uneori, mai pierzi compasul,
Să nu refuzi a doua șansă dată:
"N-aduce anul ce aduce ceasul!"

Cât timp trăiești fă bine cât cuprinde!
Nu știi dacă ți-e lung ori scurt răspasul,
Curat și-n cinste îți păstrează "vasul",
Doar cu-o scânteie focul se aprinde!
"N-aduce anul ce aduce ceasul!"

Nu te-amăgească-a nostalgiei strună,
Chiar dacă ți-e mai șovăielnic pasul,
Mai greu urcușul, mai dorit popasul...
Fărâmele voinței le adună:
"N-aduce anul ce aduce ceasul!"