Pe brazda visului flămând de Tine
A încolţit o lacrimă de dor,
Un spic scăldat de ploile divine
Cu boabe de smarald pe obrăjor.

Şi-un curcubeu cu gura evantai
Claviatura lui ca pod şi-o pune
Să trec prin clipe sacre înspre Rai
Cu inima arzând în rugăciune.

Pe-a ochilor vitralii cad solemn
Apoteoze încă nenăscute
Plăpând zefir primăvăratec. Semn
Că iarna pământeană-i pe trecute.

De-atâta ceaţă şi de-atâta ger
Mi-am isprăvit uleiul din firidă
Şi-aud zburând ecoul efemer
Al uşii erei gata să se-nchidă.

De când aştept, Isuse, să Te-ntorci
Cu rânduială să îmbraci pământul!
De dragul ei, din via Ta să storci
Nectarul trudei, vinul sfânt, şi cântul.

Împărăţia păcii Tale fie
Râvnitul diamant endemic sfânt
Şi pune, Doamne, rod şi măreţie
Precum în cer, aşa şi pe pământ.

2.10.2007