Nu privi astăzi trecutul, căci de el tu ai trecut,
Să privești doar înainte, către Cel ce-i început,
Nu va fi o mai frumoasă, zi sau clipă pe pământ,
Decât ziua întâlnirii, a creștinilor c-un Sfânt.

De-ți arunci' napoi privirea, să privești de unde El,
Te-a salvat... nu-n om, ci Domnul, Regele Emanuel,
Să privești cum doar în urma ta e astăzi și peirea,
Căci în fată ți-a pus Domnul, viața vie... nemurirea.

Nu privi spre stricăciune, spre păcatul cel murdar,
Căci va fi acela care el va ridica hotar,
Te va-ndepărta de Domnul, te va duce în adânc,
Unde cei ce-ajung acolo, ei o veșnicie plâng.

Ațintește-ți azi privirea, numai înspre răsărit,
Căci Acel ce-i începutul, Cel ce este infinit,
Va veni de după zare, va veni ca să te ia,
Să te ducă-n Țara sfântă, care este casa ta.

Să privești de după stele, să privești de după nori,
Și pe firul ce vă leagă, tu să urci nu să cobori,
Și așteaptă cu răbdare, astăzi revenirea Sa,
Orice va veni pe cale, nicicând nu te clătina.

Fii statornic în credință, plin de dragostea de sus,
Cum a fost și El odată, atârnat pe cruce sus,
Nu uita... e-atât de-aproape, va veni... El ți-a promis,
Crede numai adevărul, adevăru-i cel ce-i scris.

Și ce-i scris... e scris de-o mână, care-a fost cândva... odată,
De păgâni... sus pe o cruce, ea de cuie perforată,
Este mâna Celui veșnic, mâna Celui ce e viu,
Cel ce-a biruit și moartea, dar și răul în pustiu.

Să privești doar înspre ceruri, să alergi neâncetat,
Pune-ți doar în El nadejdea, și vei fi doar ajutat,
Nu vei fi vre-o dată singur, scopul tău când e mereu,
Veșnicia... e cu tine, Cel ce-i vesnic... Dumnezeu.