Nu te da bătut creștine, pe cărarea vieții tale,
Chiar de guști doar suferința cu-a ei lacrimi ce-s amare,
În curând sfârși-vor toate, în curând El va veni,
Și-atunci orice-amărăciune, orice greu... se va sfârși.

Nu îți apleca privirea, sub mânia de furtună,
După nori privește... este... vremea care-i numai bună,
De cad stropi de foc din ceruri, tu sub ei nu te opri,
Cel ce toate le oprește, e aproape... va veni.

Nu lăsa să te îmbrace, teama azi cu haina ei,
Nu uita... întotdeauna, un Păstor e printre miei,
Să fii plin de îndrăzneala, sfântă care a lăsat,
Și să urci treaptă cu treaptă, căci e-o scară de urcat.

Dar de-apare oboseala, tu o clipă nu opri,
Cere ajutor și Domnul, El din cer va coborâ,
Să te umple de putere, toată este-n mâna Sa,
El nu stă în nepăsare, Domnul nu te va lăsa.

Din a-l zorii dimineții, El te urcă-n carul Său,
Nici în noapte nu te lasă, ție să îți fie greu,
Să privești mereu spre ceruri, să privești mereu în sus,
Vei vedea cum El lucrează, căci în toate e Isus.

Dar de-apare-n față ceața, nici sub ea nu te opri,
Cere doar a Sa lumină, ea te va călăuzi,
Se vor coborâ la tine, raze pline de splendoare,
Căci splendoarea e pe ceruri, soarele care răsare.

Nu te da bătut creștine, nu lăsa armele jos,
Înărmat ai fost de Domnul, întărit doar de Hristos,
Orice luptă-ți stă în față, este ea și lupta Sa,
De ți-e grea, El pentru tine-n orice luptă va lupta.