Dorule ce-ți duc azi dorul,
De ce ești așa fierbinte, inima mereu dorește, ca să spun două cuvinte, ce le spun doar pentru Domnul, le trimit pe aripi sfinte.

Astăzi chiar din zorii zilei,
Eu cu tine mă trezesc, și mereu două cuvinte, vreau să strig, sunt... te iubesc, și până-n apus de seara, strigătul nu îl opresc.

Ești acel ce arzi în mine,
Și în noapte tu ești viu, căci și-n noapte am dorința, doar cu El eu ca să fiu, uit că este miez de noapte, uit că ceasul e târziu.

Dar și tu cea arzătoare,
Inima ce mi-ai cuprins, chiar și valul cel de mare, nu mă poate face stins, căci în mine arde focul, de Cel veșnic ce-i aprins.

Dar și tu... acea iubire,
Azi fiorii mă-ncălzesc, gustul dulce-a vieții mele, doar la tine îl găsesc, una mult mai iubitoare pe pământ nu întâlnesc.

Că va am e-atât de bine,
Dragoste dar și tu dor, eu cu voi îmi iau avântul, înspre ceruri ca să zbor, căci mai am și o dorință, de-a ajunge la izvor.

La izvorul plin de viață,
De puteri ce-i plin mereu,
Căci el curge din iubirea,
Veșnicului Dumnezeu,
Doar în el gasit-am pace,
În izvorul mereu plin,
El nu seacă niciodată,
Este veșnic... e divin.

Dintr-o stâncă astăzi curge,
Și la el vreau să ajung,
Al său susur ce se-aude,
Îmi dă pace când eu plâng,
Îmi aprinde mai mult dorul,
Și iubirea ce-o doresc,
Îmi aprinde și dorință,
Pe Isus să-l întâlnesc.

Eu aș vrea ca niciodată,
Să nu pierd în viața mea,
Dorul... dragostea... dorința,
Chiar de calea este grea,
Vreau ca să le am întruna,
Chiar de-s ca un foc aprins,
Ele îmi deschid azi gura,
Să îl chem... să nu fiu stins.