Astăzi pașii mei aleargă pe pământul ce-i uscat,
Căci izvorul cel de lacrimi, este un izvor secat,
Dar eu nu opresc o clipă, chiar de uneori e greu,
În această uscăciune, să alerg spre Dumnezeu

A secat căci vântul bate, și pământu-i încercat,
Într-o cernere adâncă este astăzi scuturat,
Dar alerg mereu spre Domnul, nu opresc... așa sunt eu,
Căci în mine-a pus iubire, Cel spre care-alerg azi eu.

Chiar de-mi stau deasupra norii, tot spre El eu mă grăbesc,
Arde-n mine o dorință și un dor... să-l întâlnesc,
Chiar de arde azi zăduful, vreau mereu doar să alerg,
Fără să-mi opresc azi pasul, fără lacrimi să îmi șterg.

Chiar de munți-mi stau în față, peste ei voi trece eu,
Căci mai mare decât munț-ii, dragostea ce-o simt mereu,
Și de mările întinse, și de văile adânci,
Îmi va arăta cărarea, când voi fi eu printre stânci.

Dar nu-mi voi opri eu pasul, căci aș vrea ca să sfârșesc,
După-ntreaga alergare-n locul care mi-l doresc,
Știu că nu este departe, știu că-ndată o s-ajung,
Unde Domnului cu îngeri, eu în cor Lui o să-i cânt.

Știu... acolo... niciodată, eu nu voi mai alerga,
Ci la braț pe străzi de aur, El în veci mă va purta,
Voi sfârși și alergarea, ce-o am eu pe-acest pământ,
Și voi fi o veșnicie doar cu El, în cerul sfânt.

Nu va fi nici-o durere, nu va fi nici uscăciune,
Căci în ceruri curge apa, vieții... care-i o minune,
Nu opresc azi pe cărare, să ajung mai iute-aș vrea,
Unde azi este acasă, ude este... Țara mea.

Frați iubiți... surori iubite, nici voi nu opriți acum,
Domnul vine... e aproape-n fața noastră e pe drum,
Vor sfârși aceste toate, căci El vine în curând,
După cei ce azi aleargă, după cei ce astăzi plâng