Vine-o zi -iar pentru unii iată că a şi venit-
Când ne vom opri pe cale să vedem ce-am făptuit:
Câtă dragoste am dat? Câtă sfântă mângâiere?
Cât am încercat s-aducem alinare în durere?
Oare cât din pâinea noastră am dat celui ce-i sărman?
Cât am alergat cu rost? Truda cât a fost în van?
Am îngenuncheat în rugă Domnului să mulţumim
Pentru dragostea-I imensă... pentru viaţa ce-o trăim?
Vine-o zi şi pentru unii ziua este-această zi
Când vom părăsi pământul plecând către veşnicii...
Ce vom lua atunci cu noi? Oare tu te-ai întrebat?
Vei lua cu tine aur... banii ce i-ai adunat
Sau iubirea-Ţi va fi haina cea mai scumpă şi curată
Ce te va-nsoţi spre ceruri... către Cel ce este Tată?
O, amice... poate astăzi Domnul vrea să îţi vorbească
Poate vrea din amorţire sufletul să îţi trezească!
Nu te înşela spunând: Mai am timp... e viaţa lungă
Căci nu ştii când e sfârşitul ce din urmă-o să te-ajungă!
Cât mai este timp de har... cât în piept inima-ţi bate
Te îmbracă în lumină, în iubire şi dreptate!
Strânge-ţi o comoară-n cer şi, în fiecare zi
Te aplecă pe genunchi Domnului spre-a mulţumi!

Vulcan-05-01-2022
Mary