Casă... dulce casă

Din multe țări îndepărtate
Ne-adunăm cu toți acasă
Sărbătorile-s aproape
Dorul de cei dragi ne-apasă

Unii vin c-am de departe
Alții locuiesc pe-aici
Din îndepărtate zări
Ne-adunăm, cu mari și mici

Este-un timp, care ne-adună
Să fim toți din nou acasă
Soră, frate, mamă bună
Și cu toții-n jur la masă

Este-un Har, să fim cu toții
Chiar și ceilalți de-o seamă
Rude multe, cu nepoții
Și toți strigă: tată, mamă

E o turavura-ntr-una
Totu-n juru-i, prinde viață
Este-o bucurie mare
Să fim iarăși, față în față

Să ne povestim pățanii
Cum a fost copilăria
Cât de repede trec anii
Și cum a crescut Maria! ! !

Totu-i binecuvântare
Să poți fi, să te aduni
Cu cei dragi, din departare
După luni și chiar ani buni

Nu contează bogăția
Faima, banii, sau ce ai
Principalu-i omenia
Să fi om, să ai să dai

Ăsta-i Harul cel deplin
În toți anii ce-au trecut
Că ne-am bucurat din plin
De-am avut... , de n-am avut

Mai demult, eram de-o samă'
Toți eram cam necăjiți
Toți aveam în casă zamă'
Eram tare fericiți

Aveam haine petecite
Și păpuci. . , cam rar primeam
Fără modă, pe privite
Nu ne măsurăm în hram

Era mare veselie
Nu știam ce-nseamnă stres
Pretutindeni, armonie
Nu eram de neam ales

Toți eram fără de gânduri
Copilași mici fericiți
Pot să scriu asta în rânduri
Necăjiți, smeriți, cinstiți

Dumnezeu era-n nevoi
Ne călăuzea mereu
Îl simțeam, că E cu noi
Și în bine și în greu

Of, dar iată cum mai zboară
Timpul, e acum dușman
Stresul zilnic ne-mpresoară
S-adunăm, ban peste ban

Nu ne-oprim o clipă doar
S-ascultăm Vocea Divină
Să privim flori ce răsar
Înconjurate de lumină

Să mai mirosim o floare
Să privim bolta cerească
Codrul luminat de soare
Și copii ce-o să crească

S-avem timpul necesar
Pentru cei iubiți de noi
Și momente ce apar
Fără griji, fără nevoi

Să mai stăm seara târziu
Și să mai privim spre cer
Și să povestim de toate
"Ce-am primit și ce ofer"?

Iar acum, când toate trec
Îți rămâne, doar iubirea
Dorul vechi ce îl petrec
Dar în toate-i amintirea.
Amin Bandisebastiantapas@gmail. com