Pentru ce e tristă inima ta,
Și nu privești la Golgota!
De ce ești atât de obosit,
Și de abia mergi sub povară chinuit.

Obosită ți-e alergarea,
Pe drumul care îți dă salvarea,
Obosit și totuși întristat,
Căci alergarea încă nu s-a terminat.

De ce se vede pe fața ta,
Căci nu mai ai bucuria pe care ai avut-o cândva!
De ce se vede căci ești apăsat,
De povara grijilor cu care ești încercat.

O iubite călător,
Cum de ai ajuns în starea aceasta în popor,
Căci însuși viața ta,
E un chin pe pământul acesta.

Ridică-ți privirea obosită,
Și uită-te la țintă!
Uită-te căci Domnul mereu a spus:
Omule tu nu ești pierdut.

Dacă întunericul te-a cuprins,
Și în tine s-a închis,
Nu înainta pe cale așa,
Căci tot mai grea e povara ta.

Du-te la Golgota,
Acolo este șansa ta!
Acolo tu te poți descătușa,
De povara grea.

Doar acolo eliberare poți primi,
Ca să zbori în veșnicii,
Du-te și nu mai aștepta,
Gârbovit sub povara ta.

Domnul te va elibera,
Dar ai grijă după aceia la purtarea ta!
Să nu devi din nou apăsat,
Din nou gârbovit și plin de păcat.

Dacă ai fost eliberat,
Nu te îndepărta de calea Lui niciodat',
Rămâi doar smerit lângă Dumnezeu,
Să vezi ce lin va fi drumul tău.

Deci călător împovărat,
Nu merită să fi îngrijorat!
Nu merită să porți atâția ani încă o dată,
Povara din lumea aceasta neagră.

Scapă de ea,
Prin crucea de la Golgota,
Scapă și vei fi eliberat,
Ca să poți să mergi pe cale cu drag.

Dumnezeu te va ajuta,
Doar vino și nu mai sta,
Poate prea mult ai stat cu capul plecat,
Căci păcatul te-a înconjurat.

Astăzi e clipa cea mare,
Când poți primi iertare!
Când poți să ridici încă o dată,
Fruntea în această viață.

Când lanțul poate fi rupt,
De Domnul Isus,
Astăzi și cu tine se va întâmpla,
Dacă dorești lucrul acesta.

Vino cu povara ta,
Domnul te va îmbărbăta!
Te va ridica încă o dată,
Călător ostenit în viață.

Încă o dată Domnul se va îndura,
Dar ține minte și nu uita,
Ca să fi îmbărbătat,
Vino la Cel Preaînalt.

Amin