Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul ma sprijin de cer,
Ochii mi-i înalț mai sus de stele
Unde lacrimile veșnic pier.

Unde cerul e in sărbătoare
În locul unde îl numesc ACASĂ,
Unde Fericirea sfârșit nu are,
Și unde îngerii înalță cântarea glorioasă...

Stand pe genunchi vorbesc cu Tine
Să mai alin dorul ce ma copleșește,
Și spre cerul negru mai arunc o privire
Din atâtea stele, iubirea ta e cea ce ma privește.

Plâng in rugăciune ca să nu mai am lacrimi
În cer, unde loc îmi pregătești,
Și ma rog Doamne ca să te atingi de inimi
Și nu înceta sa ma uimești...

Mai închid ochii și mai vorbesc cu Tine un pic
În rugăciunea ce am lăsat neterminata,
Îți mulțumesc că dintr-un om de nimic
Eu sunt opera Ta de arta! !