Ți-a fost crucea pedeapsă și eu Ți-am fost povară -
Un păcătos nesincer care Te condamna.
Ți-a fost cununa spini doar. Durerea Ta amară
Eu am hrănit-o-ntruna, fugind de fața Ta.

Eu humă fără Tine, Tu soarele - tot cerul!
Și te-ai lăsat de mine lovit și biciuit.
Ți-a fost nedreaptă vina ce Ți-a adus Calvarul -
O piatră aruncată-n obrazul Tău iubit.

Tu, Regele vieții, ai fi putut deodată
Să strigi, să dai pedeapsă celor ce Te vindeau!
Dar ai tăcut în noaptea grădinii-nsângerate,
Căci m-ai iubit mai mult decât un om putea.

Ți-am fost și-Ți sunt povară, când mă ascund de Tine,
Gustând din picătura ce Îți aduce chin.
Tu, dragoste pe cruce cu brațele întinse -
Eu - un genunchi în rugă și inima venin.