Privești adânc în sufletul meu
Și îmi cureți din el orice zgură.
Mă încarci cu putere mereu
Și mă faci o lumină mai pură.
Mă îmbraci în armură și-mi pui
Pe nevrednicu-mi cap o cunună.
Zorile-mi dărui și-n nopți târzii
Îmi vorbești cu a Ta voce blândă.
Dumnezeu suveran peste tot
Ce eu văd și ce nu pot cuprinde;
Mă veghează, mă ține la piept
Unde cel rău nu poate ajunge.
Eu - un mic, ne-nsemnat pumn de lut -
Tu - o mare de dragoste sfântă -
Mă aplec, mă proștern pe genunchi,
Copleșit de plăcuta-Ți prezență.
Te iubesc, căci întâi m-ai iubit -
Când rostit-ai “Să fie lumină!”
Și-ai făcut totul desăvârșit -
De atunci Te-ai gândit și la mine.
Cine e ca al meu Dumnezeu,
Tată pentru copiii-i din lume?
Nu există părinte ca El;
Grijă poartă și-alină suspine.