E-atâta nevoie de dragostea Ta,
E-atâta nevoie de Tine.
Tu știi cum să ierți nedreptatea cea rea
Și lacrimi să ștergi - să se uite suspine.

E-atâta nevoie de inima Ta
În mine și-n lumea întreagă:
Să speli răni arzând, să mângâi, să plângi
Cu noi, creațiunea Ta dragă.

Ai fost și vei fi un dor ne-nțeles
În fiece suflet ce tace,
Căci numai prin Tine trăim pentr-un sens
Și-n văile vieții ești pace.

E-atâta nevoie de cruce și-ocări.
Nu-i om să le poată azi duce.
Lipsesc rugăciuni, lipsesc renunțări -
E-atâta nevoie de cruce.

Isus, Tu rămâi veghetor peste tot -
Chiar dacă respins de atâția -
În sufletu-i rece nevrednicul om
Te caută, Te cheamă - dă-i ochii credinței!