Oare ar trebui ca un creștin să se teamă de moarte,
Când zilele din viața asta parcă-s șoapte,
Când totu-n jur e putred ca un hoit
Și fiecare-n timp e doar mormânt spoit?
Nu cred... căci moartea este doar un somn
Și mii creștini în clipa ce adorm,
Doar vor dormi, vor sta în așteptare
Căci pentru ei la Domnul nu-i uitare,
Sunt scriși în cartea vieții, pe palme însângerate
Și a lor morminte vor fi deslegate
Și atunci cu Domnu-n slavă cu toții vor urca,
Cânta-vor osanale, ei veșnic vor cânta
Chiar dacă-n clipa în care cei mulți au adormit,
Rămase-n urmă plânset, nu-i vreme de bocit,
Căci vremea e aproape și timpul e scurtat,
Veni-va veșnicia, nu va mai fi trecut.
Emilia Dinescu