Din val în val m-apropii de vărsare
Și mi se stinge aura de spumă,
Din tot ce-am fost rămâne ca valoare
Numai neprihănirea de la urmă.

Coboară lutul treaptă după treaptă,
Descorolat petală cu petală,
Dar sufletul, pe Calea cea mai dreaptă
Se-nalță înspre Țintă dând năvală.

Degeaba g-ul mă cheamă-n țărână,
Altă voce ascultă sufletul meu,
Pe calea bătută de dor se întoarnă
În veșnica Iubire, la Dumnezeu.

Isus mă va trece pragul de-Acasă,
Mă va strânge la piept o veșnicie,
Mi-a ales haina albă de Mireasă...
Ajută Doamne ca așa să fie!

În asfințitul meu Iubirea de jar,
Ca Soarele dând peste umăr pleata,
Trece-n Dimineața de peste hotar,
Să iert și să iubesc, să pot fi gata!