Mana și prepelițele

Într-o zi cu cer senin
Au plecat de la Elim
Intrând în pustia Sin
Unde lui Aaron și Moise
Tot poporul li se plânse

Regretau ciorba cu carne
Din timpul robiei lor
Se credeau supuși la cazne
Și-n deșert de foame mor

Domnul, iar cârtesc, Își zise
Și de carne nu-i lipsise
Înspre sear-un vânt pornise
De ploua cu prepelițe

Dimineața ziua doua
Se-așternu mană ca roua
Cobora de sus din cer
Fiecărui un omer

Au privit-o-ntîi cu teamă
Se-ntrebau: - Man hu? ... deci mană
Vineri doi omeri au luat
Ca s-o aibe și-n Sabbath
Cea culeasă vinerea
Se putea mai mult păstra.

Și-astfel patruzeci de ani
Pâine dulce cum e mierea
A hrănit bogati, săraci
După cât aveau puterea

Pân s-ajungă în Canaan
Le-a fost hrană an de an
Și aceasta zi de zi
Să n-aibă de ce cârti.

Un omer pe-o farfurie
L-au păstrat ca mărturie

Maria Despescu
08.01. 2022.