GOANĂ DUPĂ VÂNT

S-a-încălzit de tot pământul,
Am produs efect de seră;
Ne-a scăpat din minte gândul
Că-avem viața efemeră.

Zidim vile și palate
Și gonim cu tot avântul...
De altul, ne doare-n spate
Chiar dacă-l doboară vântul.

A escaladat știința,
Toți, pe fețe, punem fardul,
Ne-împopoțonăm ființa,
Dar, în noi e leopardul.

Răutate, viclenie,
Om netrebnic și fudul,
Necredință, erezie...
Nimeni nu zice: ”Destul!”

Ne urâm unii pe alții,
Suntem toți fără cuvânt,
Ne-îmbuibăm, cu toți, ca sparții
Și ne degradăm pe rând.

Înjurăm pe Dumnezeu,
Parcă El ar fi de vină,
Când în viață dăm de greu,
Fiindcă nu avem lumină.

Doamne, ai milă de mine,
Căci nici eu, mai bun, nu sunt!
Fă-mă să-înțeleg mai bine,
Ce e goana după vânt.