ȚARA DE VIS

Va fi un loc de jinduit,
Ca o cetate de scăpare,
Vor fi lumini, la nesfârșit,
Dar fără soare.

Va fi un Miel, ce-a fost rănit
Când ne-a adus la toți salvare,
Când ne-a iubit pân` la sfârșit
Cu-a Sa valoare.

Va fi un Dumnezeu prea sfânt,
El, singurul, cel ce e mare,
Ce v-a forma un nou pământ,
Precum o floare.

Vor fi cântări de biruință,
Care or să se-audă tare,
Din gura celor cu credință
Cu gust de sare.

Vor fi iubiții noștri frați,
Care și morții-au dat sfidare
Când, pentru Domnul, înfocați
Au ars pe cale.

Vor fi răsplăți, de dăruit,
Pentru creștinii cu onoare,
Pentru acei ce L-au iubit
Pe al lor Soare.

Dar, cel mai scump și mai frumos,
Va fi chiar în momentu-n care
Ne va privi în ochi Cristos,
Cu-o milă mare.

Când El, cu însăși palma Sa,
Bătută-n cui, fără-îndurare,
Din ochi, ne-o șterge lacrima
De întristare.

Și vor fi multe-n acel loc,
Iar bucuria, va fi mare;
Când vom zări care de foc,
Mare mirare.

Aceasta-i țara mea de vis,
Adevărata-înfățișare;
Puțin din ea, doar, am descris...
E sclipitoare!

Acolo-aș vrea și eu să-ajung,
Acolo sufletu-mi să zboare
Când voi fi pentru-ai mei, ce plâng,
Fără suflare.

Acolo-aș vrea să fiți și voi,
Cei ce citiți cu/fără-ardoare,
Să fiți în țara lumii noi,
În sărbătoare.