Amurgul, (-lui tov. Milu-)


Întins, cu fața-n sus
Pe pui de cucuruz,
Îmi scald privirea
În cerul spre apus.

Și ostenit de prașila
De-o zi, de soare ars,
Întreb de unde, pravila
Că vara ai de tras.

Cu mama și cu tata
Am răvășit pământul,
La zona Plopi
Aproape un hectar.

Când mă gândesc,
Că i-anghițit mormântul,
Simt nodu-n gât,
Și-am sufletul amar.

O viață-n fug-au tras,
S-agonisească,
Nu pentru temple
Și nu pentru palate,

Ci, doar, ca să trăiască
Ca oameni, buni, la sate.

Mi-aduc aminte de-un trimis,
Oricum neinvitat,
Coleg să zic, de facultate,
Care rămase interzis
Văzând pe mas-o Sfântă Carte.

Se-ntâmpla-la mine
In micul sat Totoi
Eram in anul patru
Studenți noi amândoi

La vre-o trei zile, patru,
Veni șeful de post la noi
Alături de-un sergent (doi; boi)
Adepți fideli lui dracu,
Să-mi pună în Iași ”PILE”.

Îi spune mamei,
S-o termine cu sfinții,
Că mai cunoaște cazuri,
Să nu am eu necazuri! ! ...
În, lacul liniștit, al minții
Iașu-mi creea talazuri
Și-mi speria părinții.

De ce nu-i membră de partid? ? ...
Și mama ta? ! ... mă-ntreabă
Un căpitan din IMF-T---bă
Părând un om de treabă.

Nu vrei, cumva să sprijini Țara? ! !
-Zi repede că trece vara
Omul cu ochi de platină
Știa ce mult se clatină? ? ! ...

Nu i-am răspuns, nici da nici ba.
Cozi de topor, erau, destule
Căminul nostru-ntreg era
Cozi de topor și de secure! ! ...

Și iată... mai era unu-ntre ei,
Un văr și consătean
Erau frați trei,
Lucrau în întuneric ”pe țăran”
(Vorbesc de cei cu sânge Totoian)
Oricât de răi, atei
Luau și ei un ban! ! ! ...

Si, totuși există pe pământ, o lege
Vizând pe cei ce vând pe-o pungă
Cu arginți,
Ajung o frânghie de cânepă, de gât,
Să-și lege.
Și-nvinețiți să se destăinuie
C-un horcăit.

Maria Despescu
20.01. 2009