Iubirea mea... Isus iubit, nădejdea mea cea vie,
Din toate... eu pe Tine doar, în viață te-am ales,
Căci am simțit în vremea grea, ce-am întâlnit... pustie,
A mele lacrimi ce curgeau, Tu-ai fost Cel ce le-ai șters.

Isus iubit... iubirea mea, cea fără de hotare,
Tu ești dorința azi ce eu, o port în gând mereu,
Eu am simțit cum ai venit, s-aduci a Ta-ndurare,
În clipa când tăcut eram, trecând atât de greu.

Isus iubit... iubirea mea, să fiu fără de Tine,
O clipă eu nu aș dori, ca singur să mai fiu,
Tu să rămâi în orice vremi, aproape... lângă mine,
În ceas devreme dar te rog și-n cel ce-i mai târziu.

Tu să rămâi din zorii cei, din răsărit de soare,
Până-n apusul lor te rog, cu mine să rămâi,
Și să mă duci eu mult aș vrea, acolo la izvoare,
De unde eu să mă adăp, cu dragostea dintâi.

Să fii cum până azi ai fost, a mea mare iubire,
Ca să se stingă focul ei, o clipă nu aș vrea,
Isus iubit... Tu ești a mea, azi marea fericire,
Să mai trăiesc o clipă eu, nu vreau fără de ea.

Isus iubit... iubirea mea, Tu Cel ce niciodată,
Ființa mea n-ai părăsit, eu am văzut mereu,
Tu pentru mine cum ai fos, Prieten... Mamă... Tată,
Când mă simțeam eu un copil, de-un mare Dumnezeu.

Tu n-ai lăsat să mă scufund, în lacrimile-amare,
Dar nici în văi, prea multe vremi, să fiu... nu m-ai lăsat,
Isus iubit... iubirea mea, ești singurul sub soare,
Ce pentru mine-a suferit, iubind cu-adevărat.

Rămâi un foc aprins sub cer, iubire minunată,
Fiorii Lui să-ți fie-alin, și hrană... ca să fii,
Un foc ce arde el mereu, iubire-nflăcărată,
Să nu te stingi... tu să rămâi, mereu ca cea dintâi.