Nu privi la vremuri grele,
Suflete ce-ntrebi mereu,
De ce ție ți se-ntâmplă,
De ce este-atât de greu.

Nu privi-n posomorârea,
Timpului care-a venit,
Căci e-un timp ce sus în ceruri,
De Isus e hotărât.

Vine vremea când un soare,
Dintr-o dat va răsări,
Făr-apus, un soare veșnic,
El și pentru tin' va fi.

Dar fii treaz ca el să poată,
Pentru tine străluci,
Și sub el vre-o dată noapte,
Vei vedea... ea nu va fi.

Dar tu azi din praful vieții,
Ca să te ridici ar vrea,
Să se vadă mâna sfântă,
Cum lucrează-n viața ta.

Printre toate apărute,
Tu statornic vrea să fii,
Și de multe anotimpuri,
Clătinat tu să nu fii.

Nu privi doar la mânia,
Norilor ce s-au întins,
Echipat ești azi de Domnul,
Luptă... nu vei fi învins.

Armele divinității,
Le-ai primit toate în dar,
N-ar putea ceva să fie
Între voi astăzi hotar.

Să privești doar înainte,
Să privești mereu în zare,
Să nu pierzi tu răsăritul,
Veșnic ce va fi de soare.

Nici să nu clipești o clipa,
Fii fecioară iscusită,
Ca lucrarea hotărâtă,
Ea să fie împlinită.

Lasă grijă să o poarte,
Pentru zilele ce vin,
Cel ce poate să o ducă,
Cel ce spune... Iată vin! ! !

Tu mai rabdă... vremea trece,
Rabdă și nu renunța,
La sfârșit... care-i aproape,
O cunună îți va da.