Atâta nelegiuire e în poporul Tău,
Și cât suspini Tu Domnul meu!
Cât de întristat e Duhul Sfânt,
Pentru neleguirile ce se fac în ascuns.

Atâta nelegiuire Doamne ne înconjoară,
Și parcă ne place starea aceasta de gheață,
Ne place să stăm în păcat,
O Doamne cât de mult de Tine ne-am îndepărtat.

Oare cum privești de la înălțimea ta,
Tot păcatul din lumea aceasta!
Dar mai ales păcatul din poporul Tău,
Care l-a cuprins tot mai greu.

Cu toate căci Tu ne-ai avertizat,
Întoarceți-vă de la calea voastră imediat,
Parcă nelegiuirea e tot mai mare,
Și întunericul cel gros nu dispare.

Ai pedepsit poporul Tău,
Cu multe pedepse în sânul său,
Și de multe ori iarăși ne-ai avertizat,
Dar nimic nu s-a întâmplat.

Nelegiuirea e tot mai mare,
Lumina e tot mai mică și dispare!
Încet, încet totul se stinge în poporul Tău,
O Doamne cât vei mai îngădui atâta rău.

Poporul geme sub păcat,
Duhul Sfânt parcă a plecat,
Glasul Tău parcă a dispărut,
Și nu se mai aude ca mai demult.

Parcă nelegiuirea atâta niciodată nu a fost,
De când ai creat omul aicia jos!
Parcă tot înspre rău merge poporul Tău,
Și nu te mai cunoaște pe Tine ca Dumnezeu.

O Doamne te rugăm nu ne lăsa,
Dă-ne puterea Ta,
Ajută-ne ca în păcatul acesta greu,
Să te vedem pe Tine Dumnezeu.

Chear dacă nelegiuirea e mare,
Noi privim spre Tine în zare!
Căci Tu ești învierea și viața noastră,
Și ne dorim mult să fim acasă.

În păcatul care înconjoară poporul Tău,
Tu ești luminița care se vede în întunericul greu,
Tu ești și te rugăm nu ne lăsa,
Rămâi lângă noi până te v-om vedea.

Căci poporul tot mai tare se strică,
Se încurcă cu lucruri care spurcă!
Nu mai ține cont de Cuvântul care ai spus:
Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt Domnul de sus.

Nu mai ținem cont de porunca ta,
Și cu lumea ne-am încurcat acuma,
Căci parcă lumea e mai bună decât Cuvântul Tău,
O Doamne iartă-ne pentru păcatul acesta greu.

Toate parcă sau stricat,
Și toate parcă sau dărâmat!
Chear și altarele de rugăciune,
Stau dărâmate cât mai multe.

O Dumnezeule mare,
Atâta nelegiuire aicia sub soare,
Atâta păcat și în poporul Tău,
O Dumnezeule îndură-te Tu din nou.

Numai Tu Doamne mai poți face ceva,
Cu starea din popor acuma!
Numai Tu mai poți să faci ceva,
Ca poporul să nu se piardă de tot acuma.

Mai strigă odată deșteptarea,
La poporul adormit sub soare,
Poate căci se va trezi,
Din păcatul lui și din murdării.

Mai vino odată cu puterea Ta,
Și fă Tu trezirea acuma!
Căci de nu Domnul meu,
Se pierde poporul Tău.

Se duce după păcat în continuare,
Căci îi place această stare,
Și tot mai mult se afundă înaintea Ta,
În păcat acuma.

Numai Tu mai poți face ceva,
Ca să nu se piardă poporul acuma!
Numai Tu prin puterea Ta,
Mai poți face ceva.

Amin