CREDINȚĂ RECE 2

Într-o țară tot mai rară,
Unde viața nu-i ușoară,
Ne-a rămas numai credința
Ca să-învingem neputința.

Dar credința noastră-i rece,
Tot mai jos dă să se-aplece,
Nenumărând bine pașii,
Or să-învingă uriașii.

Nu mai avem bunătate,
Nu vrem să facem dreptate,
N-avem milă, dărnicie,
Doar producem gălăgie.

Lazăr, stă la ușa mea...
Să-l ajute cine-o vrea
Eu, mă fac că-i este bine,
Banu-îl țin doar pentru mine.

Mai există și o Martă,
De nu știe cum să-împartă
Și n-alege partea bună,
Care-i aduce cunună.

Iată-am devenit artiști,
Suntem mari evangheliști...
Nu te pune tu cu mine
Fiindcă eu cunosc mai bine.

Ce să spun de-învățători
Și de marii visători,
De irozi și farisei,
Saduchei și-alți oameni ”grei”.

La vorbire, toți sunt mari,
Dar la fapte, sunt țânțari
Și te-înțeapă prin cuvinte
De la ei, nu iei aminte.

Și mai sunt multe de zis...
Cu riscul de-a fi proscris,
Vrea ca of-ul să mi-l spun,
Nu că eu mă cred mai bun.

Doar doresc să luăm aminte
La aste simple cuvinte
Și să-înțelegem: odată,
Vom da socoteala toată.

Când Isus va reveni,
Tu de ce parte vei fi?
Ori la stânga, ori la dreapta,
Cum te recomandă fapta.

Căci, credința fără fapte,
E ca ziua fără noapte;
Nu se poate ignora!
Domnul le-a făcut așa.

Începe să-aplici Cuvântul,
Ia-ți, frate, din nou avântul,
Cum l-ai luat la început
Când, erai necunoscut.

Nu o zic cu răutate,
Dar, să știi, că nu se poate
Să ajungi în rai, la Domnul,
Câtă vreme iubești somnul.

Poți mai bine ca să faci...
Fă-le în ciudă la draci
Și ei, vor fugi de tine
Când faci faptele divine.

Iar când faptele, în Domnul,
Vor regenera, ca pomul,
Făcând rele să se-înece,
Nu mai ai credință rece.