Afară se-aude cum vântul
Vuieşte prin ramuri uscate
Iar noaptea, de-acum e stăpână
Cu umbre, cu temeri şi şoapte...
Aici, în odaie e bine
E pace, e cald şi lumină
Iubirea pluteşte în aer
Visând la un timp ce-o să vină...
În trupul tânjind spre odihnă
Un freamăt încet se-nfiripă
Şi-ajunge în suflet de unde
Se face cascadă-ntr-o clipă...
Genunchii umili se apleacă
În rugă fierbinte spre cer:

O, Doamne... în schimbul a toate
Ce pot eu, un rob, să-Ţi ofer?
Mi-ai dat încă-o zi minunată
Şi încă-un apus Tu mi-ai dat
Mi-ai dat harul de-a Te cunoaşte
Prin tot ce iubesc... ce-ai creat...
Simt dragostea Ta ca o haină
Ce-mi apără viaţa de rău
Şi beau însetat apa vie
Şi iarăşi Te chem, Dumnezeu!

Afară e noapte târzie
E ger dar pe cer stele mii
Îmi spun prin sclipiri de smarald
Că nu mai e mult şi-ai să vii
Iar trupul de ani obosit
Se culcă în cald aşternut
Şi vise se-mbracă cu doruri
Din tot ce odată-am avut
Şi totuşi un gând nu adoarme
Ci strigă mai mult către cer:
O, Doamne în schimbul a toate
Ce pot eu, un rob, să-Ţi ofer?

Vulcan14-01-2022
Mary