TIMPUL

Cunoaște omule pe Domnul
Și lasă-ți viața tristă-n spate,
Căci bate ceasul cel din urmă
Când viața, râncedă, se curmă
Și, când se va crăpa coconul,
Tu vei fi aruncat în noapte.

Nu vezi că viața e amară,
Cu boli, războaie, sărăcie?
Privește-atent în jurul tău
Cum ceasul lumii bate rău...
Nu vezi cum timpul nostru zboară
Iar apa vieții ni-e sălcie?

Mai lasă-odată răutatea
Și fi, măcar acum, mai bun
În ultimul tău ceas de viață,
De Domnul, ia și te agață
Căci, doar prin El, ne spune Cartea,
Vei fi salvat de la surghiun.

Cu El, nu mai ai a te teme,
Orice-ar veni peste pământ,
Căci, Domnul este cel ce-împarte
Și viață lungă cât și moarte
Și, când îți vine a ta vreme,
Vedea-vei cât ești de mărunt.

Alege-acum a ta salvare,
Nu neglija chemarea Lui,
Căci timpu-i scurt și vremea rea,
Va veni timpul când ai vrea
Să mai auzi a Sa chemare
Și o să-o cauți, dar ea nu-i.