Când ramurile bat în geam

Când ramurile, bat în geam
Și huruitul morii, se slăbește
Mă uit în urmă, an de an
Și văd, cum totul învechește

De parcă totu-i, chiar un vis
M-adun, privesc cu nostalgie
La clipe, ce cu drag le-am scris
În gând, în suflet, pe vecie

Și clipe mari, de fericire
Momente-n dar, ce fac istorie
Rămân o bună amintire
Le denumesc, ca o victorie

Eu cred, că Bunul Dumnezeu
În Îndurarea Sa Măreață
Pe-al vieții mele, scurt traseu
Mi-a stat mereu, Față în față

Mi-a dat o binecuvântare
Un dar deplin... ce fericire! !
Din an în an, familie mare
Iar la final. . , o amintire

Acesta-i darul, cel de preț
Să ai belșug, din Harul Său
Să fi în Planul Său măreț
Tu, ai tăi și neamul tău.
Amin. Bandisebastiantapas@gmail. com