Născut în cer în scutece de vis
În lumea noastră tu ai fost trimis.

La ceas când omul doarme-n tihnă
Pogori din cer icoane de lumină.

Ochiul clipește și din somn tresare
Trestia grea a umbrei gânditoare.

Ai chip de om dar nu ești om din fire
E-n tine-aprins un foc de nemurire.

Și ești trimis din cer printre cei vii
Să-aprinzi în suflet dor de veșnicii.

Ne ești aproape dar mereu ascuns
Îți presimţium fiorul nepătruns.

Și pași în urma noastră pe nisip
Nu sunt ai noștri sunt ai altui chip.

Tresare păru-n cap deși nu-i vânt
Când te coborî pe câte-n fir de gând

Tu te strecori în taină și discret
În rugi la sfinți și-n vise de poet.