Mai des se-aude "vine Domnul!"
Față din anii ce-au trecut,
Mai des ni se golește vasul
Și tot mai des trebuie umplut.

Mai des se-aude că iubirea
În multe inimi s-a răcit
Și că e-n prag Hristos, Mesia,
Fecioarele au ațipit.

Mai rar ne-atrage rugăciunea,
Mai rar postim, mai rar cântăm
Și tot mai rar, înțelepciunea,
Multe fecioare-o mai avem.

Mai rar strigăm "Vino, Isuse!",
Mai des am vrea să zăbovească,
Mai des ni-s candelele stinse,
Mai rar ne e dor de patria cerească.

Mai des cârtim și murmurăm,
Nemulțumiți mereu cu soarta,
Mai rar trăim ce predicăm,
Săracilor mai rar deschidem poarta.

Mai rar e părul și dantura,
Mai des e pasul pe cărare,
Mai rar zdrobim în inimi ura
Și tot mai rar privim în zare.

Căci lumea prea des ne atrage
Privirile spre-a ei plăceri
Și sufletul trudit ni-l stoarce
De orice vlagă și puteri.

Prea des urâm ce El iubește,
Căci dragostea ne-a părăsit.
Prea rar urâm ce El urăște,
De lume ne-am îndrăgostit. .

O, dac-am ști când El revine
Sau când vom sta în fața morții,
Am sta mai des în rugăciune
Și tot mai rari vor fi nedrepții!

Strgați mai des: "Vine Isus!"
Poate din somn se mai trezește
Vreun frate care doarme dus
Și intră-n har, se pocăiește.