Lui Dumnezeu, sărmanul … (un "NU" discriminării)

Lui Dumnezeu, sărmanul, se ştie că nu-i place
Să-aleagă-n Rai vreun Suflet după a sa culoare!
Că-i alb, că-i galben, negru, ori roşu, El, în Pace
Îl mângâie cu milă, nevrând discriminare,

Văzând întâi de toate, la dânsul Har, Credinţă,
Smerenii absolute, Iertări, Milostivire
Şi chiar vreo Empatie spre cel ce-n suferinţă
Îşi duce-acum trăirea cu drag înspre Iubire!

Iar Domnul de Visare mai plânge câteodată
Zărindu-ne durerea ce viaţa ne-o apasă!
Ne-alungă disperarea şi fapta necurată,
Doar pregătind în Ceruri eterna noastră Casă

Şi luându-ne în braţe, ne linişteşte-amarul
Cu marea Lui Blândeţe, scăpându-ne de chinuri,
Zâmbind cu-nţelepciune şi-oprindu-ne calvarul
Din existenţa noastră-ncărcată de declinuri!