Omule nu înţelegi că e viaţa trecătoare
Şi nu merită să pierzi nici măcar o zi din ea?
Nici o oră, un minut să nu laşi răul să-ţi fure
Pacea ce o ai în suflet, surâsul şi dragostea!
Te-ai oprit pentru o clipă să priveşti în jurul tău
Să vezi câtă suferinţă e în cel de lângă tine?
Poate că în trupul lui e o boală nemiloasă
Care naşte uneori lacrimi multe şi suspine...
Poate omul ce-l priveşti a pierdut un suflet drag
Poate că un vis frumos i s-a spulberat curând
Nu poţi şti dar poate ochii ce înceracă a zâmbi
Noaptea, lăcrimează tainic şi în umbre se ascund
Şi-atunci tu, de ce cu-o vorbă să răneşti, s-aduci durere?
De ce, fără să gândeşti provoci răni ce se-adâncesc?
Crezi că dacă-arunci cu vorbe ascuţite ca pumnalul
Oamenii-ţi vor mai zâmbi? Oamenii te mai iubesc?
E atâta suferinţă şi-i atâta deznădejde
Totuşi zilnic ne rănim prin cuvinte care dor
Parcă am uitat de soare, de iubire şi iertare
Am uitat ca într-o zi vom porni spre cer în zbor
Şi ce-o să luăm cu noi? Vorbele-aruncate-n vânt,
Ura, bârfa, lenevia ce ades ne-au însoţit?
Nu... acesta nu-i bagajul ce-l aşteaptă Dumneze
Ci un sipet unde-am pus tot ce-n viaţă am iubit
Deci gândeşte-te amice... . viaţa este trecătoare
Nu o pierde pe nimicuri... într-o zi vei regreta
Căci necazul şi durerea va ajunge şi la tine
Şi-ai să cauţi atunci iertarea ce o dă doar... dragostea!
-
Vulcan-18-01-2022
Mary