Să-nflorești ca și o floare, tu creștine-n viața ta,
Fii tăcut ca și pădurea, vântul când nu bate-n ea,
Răbdător fii ca și luna, ce așteaptă un apus,
Pe-nțelesul tău creștine, fii în toate ca Isus.
Fii ca firul cel de iarbă, ce abea e răsărit,
Fii ca floarea ce-și dorește, timpul doar de înflorit,
Fii mereu ca și un zâmbet, cu privirea doar în sus,
De nu înțelegi creștine, fii în toate ca Isus.
Fii ca pasărea sub ceruri, doritor mereu de zbor,
Fii cum este în pustie, sub o arșiț-un izvor,
Cum ești treaz de dimineață, să rămâi și în apus,
De nu știi cum vine asta, fii pe cale ca Isus.
Fii lumină-n întuneric, bun în vremea cea mai grea,
Plângi cu cei rămași în urmă, mila Lui să fie-a ta,
Chiar de ești trudit sub cruce, du-o cum și Domnu-a dus,
De nu poți... cere-i putere, căci puterea... e Isus.
Fii ca fiara din pădure, un flămând care mereu,
Caută doar hrana sfântă, dată doar de Dumnezeu,
Nu fi leul ce odată, în arenă er-adus,
Ca să sfâșie aleșii, ce au fost ei de Isus.
Gura ta să fie miere, un balsam vindecător,
Pentru cei din jur creștine, fii mereu un ziditor,
Roagă-te... nu ca păgânii, ci mai mult făo-n ascuns,
Cum în Ghetsimani odată, singur s-a rugat Isus.
Fii un râu ce lasă-n urmă, numai pietre ce-s curate,
Limba ta să spună-ntruna, doar cuvinte-adevărate,
Câteva... nu foarte multe, să se vadă că de sus,
Ție ți-a fost dăruită-nțelepciunea lui Isus.
Dar mai mult... îți cere Domnul, iubitor să fii mereu,
Să iubești pe orișicine, ca un un fiu de Dumnezeu,
Voia Lui să-ți fie ție, o plăcere pe pământ,
Dar să-ți fie-ntotdeauna, și de sfantul Lui cuvânt.
Singura ta fericire, vrea doar El ca să îți fie,
Tot cu El să te asemeni, pe-acest drum spre veșnicie,
De nu înțelegi creștine astăzi Domnul ce ți-a spus,
Fii în toate și în totul tu în viață ca Isus.