Cum ai venit aşa te-ai dus
Şi inim-a rămas pustie,
Ca un hoinar ce în apus
Din biruinţa zilei smuls
Flămând adoarme în pustie.

Cum ai venit aşa te-ai dus
Şi n-ai gîndit la ce a fost,
La ceea ce îţi aparţine
La slujba ta de azi şi mâine
Şi-ai spus ca ieri că n-are rost.

Cum ai venit aşa te-ai dus
Gîndirea ta te-a înşelat,
Spunându-ţi că mai e o zi
În care vei putea plăti
Pedeapsa greului păcat.

Venirea ta a fost înceată
Plecarea ta a fost grăbită,
Tu ai avut o altă treabă
Nu de scripturi ci mai degrabă
De lumea ce e osândită.

O dragul meu haide o clipă
Să cugetăm la viitor
La tot ce-acuma ne-nconjoară
La tot ce poate să te doară
Să-ţi rup-al veşniciei dor.