Aș fi vrut să-mi fie viața, mai ușoară ca acum,
Fără multe ridicate, ziduri ce-ntâlnesc pe drum,
Fără mult-amărăciune, ce doar lacrimi mi-a adus,
De-ar fi una mai ușoară, aș fi azi către Isus?

Aș fi vrut fără de trudă, să îmi duc azi crucea eu,
Să n-am clipa ce mă face, să suspin atât de greu,
Aș fi vrut o mai ușoară, cale astăzi de parcurs,
De-ar fi fost, pe ea eu oare, aș ajunge-odată sus?

Aș fi vrut să am doar pace, fără nici-o tulburare,
Să rămân fără de luptă-ntotdeauna în picioare,
Dar de mi-ar fi azi ușoară, viața... precum mi-o doresc,
Oare-n care veșnicie, cu-așa viață eu sfârșesc?

Aș fi vrut fără de lacrimi, să îmi fie viața mea,
Fără gemete în noapte ce îmi fac viața doar grea,
Dar de-ar fi așa ușoară, unde eu oare-aș sfârși,
Cu o viaț-așa ușoară, fără-n ea a suferi.

Aș fi vrut mereu doar soare, să am numai primăveri,
Fără multele cuvinte, ce-s tăioase sau păreri,
Aș fi vrut să fiu acasă, sus în ceruri... chiar acum,
Fără pamânteasca viață, fără greul ei pe drum.

Aș fi vrut să fie toate, doar cum eu mi le doresc,
Dar s-ajung unde și sfinții la sfârșit se întâlnesc,
Dar dorința este una care este doar a mea,
Să sfârșesc vre-o dată-n ceruri, n-aș putea nicicând cu ea.

N-aș putea fără de luptă, biruință să primesc,
N-aș putea ajunge-n ceruri, văile de ocolesc,
Mi-aș dori... dar nu se poate, ca să fie-așa ușor,
Drumul crucii are-o cruce, nu-i o cale doar cu flori.

Este-o cale doar cu lacrimi, plină de suspin și-amar,
Dar e plină de iubirea, ce nu are vre-un hotar,
Mi-aș dori una ușoară, dar mai mult vreau să iubesc,
Și aleg calea iubirii, chiar de-i grea... eu o doresc.