Ce mi-ar fi Isuse viața, dacă Tu în ea n-ai fi,
Pe care cărări eu oare-nlănțuit aș rătăci,
Doamne unde aș fi astăzi, dacă eu nu te-aș avea,
Te rog spune-mi cine mie mi-ar fi Domn în viața mea.

Cine m-ar hrăni pe mine, de n-ar fi cuvântul Tău,
Cine oare și-ar întinde mâna când mi-ar fi mai greu,
Doamne oare cine mie, dimineața mi-ar aduce,
Sau lumină când mă aflu-n viața mea eu la răscruce.

De n-ai fi Tu lângă mine, oare cine azi ar fi,
Dar prin vremurile vieții, cine m-ar călăuzi,
Mă cuprinde-o mare teamă, când eu Doamne doar gândesc,
Fără Tine eu în viața pământească să trăiesc.

Nu aș vrea azi nici-o clipă, fără Tine ca să fiu,
Căci Isuse fără Tine viața - i goală... un pustiu,
E ca floarea ofilită, ce nu are vre-o culoare,
Ca sub arșița de soare, care-i fără de izvoare.

Fără Tine este noapte, chiar și-n miezul cel de zi,
Fără Tine-aș fi în locul, unde eu nu mi-aș dori,
Fără Tine ar fi vântul, el stăpân în viața mea,
Doar prin locurile moarte, zi și noapte m-ar purta.

Eu să nu te am Isuse, nici-o clipă nu gândesc,
Căci dorința mea e mare, să am harul cel ceresc,
Azi te am și niciodată, să te pierd nu mi-aș dori,
Căci fără de Tine Doamne, înspre moarte azi aș fi.

Aș fi înghițit îndată, de adâncu-ntunecat,
De n-ai fi... în groapa morții aș fi Doamne aruncat,
Unde nu există harul, astăzi care îl traiesc,
De-a iubi orice ființă, înspre ceruri când pășesc.

Căci în marea bunătate, mie Doamne Tu mi-ai dat,
Să am parte eu în viață, de-al Tău har... ce minunat,
Nu mai am altă dorință, decât cea în care eu,
Să te am mereu pe Tine, zi și noapte harul Tău.