Nu e nimenea ca Tine, nici sub lună nici sub soare,
Viața mea cu Tine este, Doamne numai o splendoare,
Crește dragostea în mine, numele când îți rostesc,
Și în zi de zi pe Tine, mult mai mult eu te iubesc.

N-am găsit o mai frumoasă dragoste cum e a Ta,
Mulțumesc că mi-ai dat Doamne, șansa ca să gust din ea,
Este-atât de minunată, vreau mereu să mă hrănesc,
Doar din ea căci ea mă face, eu mai mult ca să iubesc.

N-am văzut eu nici-o mână să îmi vină-n ajutor,
Decât cea care străpunge pentru mine orice nor,
Este mâna Celui veșnic, alta-n cer și pe pământ,
Nu-i căci numai unul are, mâna cea a unui sfânt.

Nu am întâlnit mai mare, milă Doamne ca și-a Ta,
Este ea nemărginită, căci mereu se cobora,
Să aducă mângâiere, când adânc eu suspinam,
Sau când în ascuns durerea, Domnul meu eu o gemeam.

Nu am întâlnit pe nimeni, să mă vrea așa cum sunt,
Dar Tu m-ai primit la Tine, cu-a mea viață... cu-al meu gând,
Tu m-ai curățit de toate, haina albă-n dar mi-ai dat,
M-ai făcut moștenitorul, marelui Tău sfânt regat.

Mi-ai dat mie Tu Isuse, nimenea ce nu mi-a dat,
Tot ce am e de la Tine, este-atât de minunat,
Tot ce mi-am dorit în viață, Doamne-am vrut ca să iubesc,
Dar Tu mult mai multe mie, mi le-ai dat să le trăiesc.

Nu am întâlnit pe nimeni, azi mai bun și mai milos,
Sau mai iubitor în viață, cum ești tu al meu Hristos,
Vreau a mea calatorie, doar în Tine ea să-mi fie,
Căci așa eu voi ajunge, sus în cer... . în veșnicie.