De n-ar fi atâta luptă, mi-ar fi mult azi mai usor,
De-ar fi doar senin azi cerul, n-ar fi greu nici ca să zbor,
Dar ar fi o amăgire, căci Isus a mers cu greu,
Pe un drum ce-i doar spre viață, tot pe el vreau azi și eu.

De n-ar fi valea adâncă, poate eu m-aș bucura,
Dar aș fi pe calea care, spre pierzare duce ea,
Căci acea care-i spre ceruri, trece și prin văi adânci,
Ea mai trece prin cuptoare, prin pustiul dintre stânci.

De n-ar bate astăzi vântul, poate nu m-aș clătina,
Dar aș fi un firav care, ar cădea în vreme grea,
Căci de vânt și de furtună, tot ce-i slab e întărit,
Și cuptorul este unul, care e binevenit.

De n-ar fi atâtea lacrimi, poate-o clipă aș zâmbi,
Dar din gustul cel de miere, n-aș gusta căci eu aș fi,
Scufundat în lucruri care, doar vremelnice azi sunt,
Căci o cale către Domnul, nu-i cu zâmbet pe pământ.

E-o dorință pământească, de-a fi totul mai ușor,
Când o am nu simt fiorul, și nici focul cel de dor,
Nu vreau ca s-o am Isuse, nu e după voia Ta,
E dorința firii mele, să dispară mult aș vrea.

Pe acelaș drum cu Tine aș dori să fiu mereu,
Chiar de este drumul care, uneori este mai greu,
Cu dorință doar de ceruri, căci eu vreau să te-ntâlnesc,
Nu aș vrea ca greul vieții, ce-i pe drum... să-l ocolesc.