Scurtă este vremea vieții, toate trec așa ușor,
Unii azi se nasc dar unii, pleacă ei din viață... mor.

Vine-o zi... ea ieri devine, după care un demult,
Și așa trec anii vieții, astăzi stau și doar i-ascult.

Și mă-ntreb... . făcut-am oare, ce de sus mi s-a cerut,
Dar în fața Celui veșnic, sunt eu astăzi un plăcut?

Mă-ntreb ce fel de slujire, Domnului i-am dăruit,
După voia sa? , sau poate, firii mele i-am slujit.

Cui i-am dat eu timpul vietii, mie sau lui Dumnezeu,
Și tu-ntreabă-te azi frate, căci ades mă-ntreb și eu.

Pentru ce din zorii zilei, tu și eu am alergat,
Fără nici-o încetare, până-n al ei înserat.

Au trecut atât de iute, anii azi ce-s un trecut,
Pentru Cel ce dăruiește, viață... noi ce am făcut?

Pentru Cel ce mie-odată, dar și ție-n dar ți-a dat,
Bucuria mântuirii, oare noi ce am lucrat.

Să ne fie-ntotdeauna, azi pe buze o-ntrebare,
Inima în piept ne bate, astăzi pentru cine oare.

La-nchinare unde este, gândul nostru îndreptat,
Ce-i dăm Celui ce iubire, ne-a dat necondiționat.

Să ne cercetăm ființa, pentru El noi ce-am făcut,
În acele vremuri care, astăzi sunt ele-un trecut.

Ce am dat pentru acele, toate care am primit,
Pentru darurile multe, noi oare ce-am dăruit.

De găsim o nepăsare, în acești ani din trecut,
Să ne fie o trezire, azi s-o luăm de la-nceput.

Să nu spunem mâine iară, că ieri noi nu i-am slujit,
Să luăm bine aminte, azi El ce ne-a amintit.

Și de-acum o hotărâre, nouă vrea ca să luăm,
De-al sluji mereu în viață, pentru El doar să lucrăm.

Să nu fie anii vieții, azi în față care sunt,
Unii fără de slujire, fără rost pe-acest pământ.

Ei vor trece cum și alții, au trecut așa ușor,
Să ne fie anii vieții, drumul înspre cer în zbor.

Să nu zăbovim o clipă, de-al sluji pe Dumnezeu,
Să ne dăruim în viață, numai Lui, și tu... și eu.

Să lăsăm trecut trecutul, s-o luăm de la-nceput,
Și să fim cum El ne spune, nu religie... nu cult.

Să fim credincioșii care, îl iubesc pe Dumnezeu,
Și în vremurile bune, să-L iubim și când e greu.