Te laudă natura Părinte sfânt ceresc,
Azi guri deschise-n coruri, îți spun că te iubesc,
Te laudă pădurea, și munții ți se-nchină,
Și sufletele care, ele-n ascuns suspină.

Te laudă și marea, și valurile mării,
Și fiarele pădurii, ce nu te-au dat uitării,
Azi stoluri numai Ție, îți cântă-ntotdeauna,
Nici stelele din noapte, nu tac... cântă și luna.

Te laudă copiii, apusurile serii,
Te laudă și roua, și vremea primăverii,
A Ta e vrednicia, de-a fi azi lăudat,
Doar pentru Tine-s toate, preasfinte Împărat.

Te laudă și apa, ce curge din izvoare,
Doar pentru Tine este, mireasma cea de floare,
Primește cântul Doamne, ca jertfă la altar,
Ridică dintre viață, și noi orice hotar.

Te laudă și firul, de iarbă ce răsare,
Te laudă și umbra, lăsată ce-i de soare,
Și inimi încercate, te laudă mereu,
Doar Ție ți se-nchină, Tu le ești Dumnezeu.

Te laudă apusul, ce-aduce mereu noapte,
Și răsăritul cântă, el știe... ești aproape,
Te laudă și floarea, ascunsă ce-i în vale,
Doar Ție ce-ți aduce, mireasma ei de floare.

Ooo... Doamne toate cântă, ascultă azi cântarea,
Ce este înălțată, de munți... păduri și marea,
Ce gura își deschide, mereu pentru-a cânta,
Căci toate-s pentru Tine, pentru-a te lăuda.