Azi sunt vremi de cercetare, de-ndurare vremuri sunt,
Ne-a dat timp de pregătire, că îndată pe pământ,
Vine Domnul mântuirii, să aduc-o veșnicie,
Să aducă infinitul, plin numai de bucurie.

Este vremea ce-a fost scrisă, toate azi se împlinesc,
Tot afară ce se-arată, spun că-ndată se sfârșesc,
Fuferința și suspinul, care azi adeseori,
Și pe cei aleși îi duce-n, rândul celor ce cobor.

Este-o vreme de veghere, noi nu știm când va veni,
Tot ce știm este că vine, Domnul nu va zăbovi,
Este El atât de-aproape, pașii lui se-aud mereu,
Dar și glasul Lui se-aude, căci vorbește Dumnezeu.

Zorile ce se arată, spun că El la ușă bate,
Este cea care pământul azi de veșnicii desparte,
Este ușa catre ceruri, ea se va deschide-ndată,
Căci ar vrea pe ea să intre-a Sa mireasă înțeleaptă.

Sunt cele ce-s pe sfârșite, clipele de îdurare,
Se arată răsăritul ce va fi veșnic de soare,
Să luăm bine aminte, fraților să nu-ațipim,
Chibzuiți să fim în toate, și doar să ne pregătim.

Pregătirea să ne fie zi de zi neâncetată,
Vine Domnul... vremea spune, că-i aproape... că îndată,
Cerurile va deschide și va coborâ pe nor,
Ca mireasa să-nsoțească, înspre cer în ultim zbor.

Să ne fie azi răbdarea, mai vioaie spre sfârșit,
Să nu pierdem clipa care, va porni spre infinit,
Să fim gata de plecare, căci nu știm când Dumnezeu,
Va veni... dar El ne spune, să fim gata noi mereu.