Orice turmă-ntotdeauna,
Are ea și un Păstor,
Oile ce păstorește,
Când în vale se cobor.

La loc larg El le conduce,
Ca să nu se rătăcească,
Și din pajiștea cea bună
Lasă ca să se hrănească.

Înspre stână le conduce,
Și nicicum El nu ar vrea,
Una ca să nu se piardă,
Toată turma e a Sa.

Dacă una șchiopătează,
El o vindecă îndat,
Și o pune iar în turmă,
Căci Pastoru-i minunat.

Dacă lupul e aproape,
El îndată le-nconjoară,
Nu vrea turma să fie,
Lupului pradă ușoară.

Este Cel ce-ntotdeauna,
Oile își îngrijește,
Nu le lasă niciodată,
Singure... le păstorește.

Chiar de-i una mai isteață,
El spre ea mereu privește,
Și-n a ei copilărie,
Este fericit... zâmbește.

Le iubește El pe toate,
Toată turma e a Sa,
Nu face deosebirea,
Căci Pastorul nu-i așa.

Și pe toate le conduce,
Înspre-un loc mai minunat,
De se-ndepărtează una,
O aduce El îndat.

Și o pune iar în turmă,
Să-l urmeze doar pe El,
Și de glasul Lui s-asculte,
Orice oaie... orice miel.

Căci așa este Pastorul,
Care turma își iubește,
Lângă ea este întruna,
Zi și noapte-o păstorește.

Singură El nu o lasă,
E cu ea astăzi mereu,
Noi suntem această turmă,
Și Păstor e Dumnezeu.