E tot mai greu astăzi pe cale,
E lupta astăzi tot mai grea,
Căci o putere nevăzută,
Azi cerne omenirea ea.

Ea cerne boabele crescute,
Le scutură astăzi mereu,
De pleava care este rodul,
Ce nu-i plăcut lui Dumnezeu.

Lovește bob de bob Stăpânul,
Să cadă zgura ce s-a pus,
Căci vrea doar ce-i curat s-ajungă,
În locul pregătit de sus.

Aduce ploi ca să îl spele,
Zăduf să-l coacă azi mereu,
Plăcut să fie-n față Celui,
Ce lui îi este Dumnezeu.

Să-l treiere de uscăciune,
Aduce adieri de vânt,
Ca să rămână numai bobul,
Mireasa Mirelui Cel sfânt.

Cutremure, urgii și foame,
Aduce peste bob de sus,
Să se-ntărească în cuvântul,
Lăsat ce-a fost el de Isus.

E scuturat de orice vede,
Că nu e bun... că este rău,
Și prin cuptor trecut el este,
Ca să devin-un bob mai greu.

A coborât din înălțime,
Să fie astăzi curățit,
De-a lui Stăpân, de Cel ce-odată-n,
Pământul bun a fost sădit.

E mult mai greu astăzi pe cale,
Căci cernerea e la sfârșit,
E cea care desparte rodul,
De tot pe el ce-i putrezit.

El e trecut astăzi prin toate,
Ca să rămână doar curat,
E grea azi calea către Domnul,
Căci rodul este scuturat.