Un colț de cer și o felie de pâine
Atât îmi doresc pentru mâine.
De-o fi să n-ajung la ea,
Doamne, să dai la altcineva,
Că sigur pe drumuri, prin lume
Un om cerșește azi pâine
Și n-are speranță de mâine.

De fapt, Doamne, fă altceva,
Înjumătățește felia mea
Și lărgește colțul de cer
S-ajungă Soare la cel ce-i în ger.

Sau, mai bine, ia-mi hrana toată-
Mâinile-mi firimituri pot să culeagă.
Și da-le Tu lor pâine din plin
Că mâine-oi trăi doar din haru-Ți divin.