Mă numesc creștin în viață,
Dar sunt oare eu creștin? ,
Sunt cum El era odată? ,
De iubire mereu plin?

Dar tu frate ce porți astăzi,
Nume sfânt de Împărat,
Duci azi crucea pe cărare,
Cum umil El a cărat?

Oare am eu bunătatea,
Ce atuncea s-a văzut,
Dar tu soră ai iubire,
Cât Isus iubea de mult?

Sau suntem azi plini de sine,
Cu un nume de creștini,
Într-o lume de morminte,
Plină doar de pelerini.

Mă numesc creștin în viață,
Dar cui oare eu slujesc,
Când în mica adiere,
Doar înspre pământ privesc.

Dar voi frați... cei de credință,
Cum astăzi înaintați,
Eu și voi suntem demni oare,
De a fi cei înălțați?

Purtăm minunatul nume,
Pe un drum care a fost,
Mai demult deschis de Domnul,
Să ne dea nouă un rost.

Ce-am făcut cu-acea onoare,
De azi strigă ne-ncetat,
Unitate... pregatire,
Vine marele-Mpărat.

Ce-am făcut de tot ne spune,
Să ne-ntoarcem azi îndată,
La iubirea ce odată,
Era mai înflăcărată

Căci de ne numim în viață,
Azi creștini... ar trebui,
Să fim cum e primăvara,
Călduroși noi zi de zi.