Mai e puțin și vine clipa,
La ceruri când ne-om înălța,
Trecutul plin de întristare,
Nu-l vom mai ști, îl vom uita.

Durerea plină de suspine,
Atunci aici va rămânea
Căci noi acasă lângă Domnul,
Mereu doar ne vom bucura.

Mai e puțin răsare raza,
Ce nu are nicicând apus,
E raza vise ce-mplinește,
Căci va răsare din Isus.

Sub ea pe străzile de aur,
O veșnicie vom păși,
Că sus este eternitatea,
În care noi vom locui.

Mai e puțin și vine vremea,
În care-n urmă vom lăsa,
Ce-n fața noastră tot încearcă,
Mereu a ne împiedica.

Nu vom mai ști ce e suspinul,
În cer suspine nu vor fi,
Acolo-i cânt și veselie,
Aici ce-a fost nu vom mai ști.

Mai e puțin și vine Domnul,
La cer cu El să ne-nălțăm,
Și vremea ce-i de încercare,
Aici cu toți o s-o lăsăm.

Nimic în cer nu va ajunge,
Ce-am întâlnit jos pe pământ,
Căci cerul este veșnic viață,
În el există doar ce-i sfânt.

Mai e puțin, s-avem răbdare,
Să credem tot ce ni s-a spus,
Pe sfinții ce-u rămas în țară,
Când spun că vine-ndat Isus

Să ne-ațintim spre zări azi ochii,
Să nu-ațipim când va veni,
Căci nu vom mai avea vre-o șansă,
În veșnicii cu El a fi.