Nu am vrut decât iubire, să-ntâlnesc în viață eu,
Nu iubirea pământească, ci acea din Dumnezeu,
Și ea mi-a ieșit în cale, la un drum cu o răscruce,
Să-mi arate o cărare, pe care mă pot eu duce.

Nu am vrut să mai fiu singur, și mereu eu mi-am dorit,
Acea dragoste ce astăzi, inima mi-a cucerit,
Ce-i în fața mea pe cale, și mereu îmi dăruiește,
După voia Celui veșnic, inima ce îmi dorește.

Mi-am dorit un zbor spre ceruri, dar mai mult azi am primit,
Cel ce-i marea mea iubire, aripi El mi-a dăruit,
Aripi pline de putere, ce nu se apleacă-n jos,
Ele-mi știu a mea dorință, întâlnirea cu Hristos.

Nu am vrut decât o pace, care-i doar la Dumnezeu,
În iubirea Lui mi-a dat-o, ca s-o am astăzi și eu,
Eu o am chiar și când multe, se ridică-n fața mea,
Pacea Lui mie-mi aduce, izbăvire-n lupta grea.

Nu am vrut decât în viață, eu să fiu acel iubit,
Din înaltul cel de ceruri cu iubire-a coborât,
M-a făcut să simt fiorul, dragostei ce-i minunată,
Fără ea azi nu-mi văd viața, aș fi iar ca altădată.

Și acea salvare care, mi-am dorit-o eu mereu,
Am primit-o de la Sfântul, de la bunul Dumnezeu,
Ea în viața mea se vede, căci spre ceruri liber zbor,
Inima nu mi se zbate, este plină doar de dor.

Ea iubește-atât de tare, decând eu ce mi-am dorit,
De la Dumnezeul vieții, toate-n dar eu le-am primit,
Sunt ele cele divine, căci vre-o dată nu se sting,
Și mă fac de dor... iubire, după Domnul meu să plâng.