Dacă aș fi fost eu, Adam sau Eva de aș fi fost,
N-aș fi căzut în plasa minciunii fără rost,
Rostită de acel șarpe, cu atâta nonșalanță,
Aș fi privit la Domnul, la singura speranță.

Sau de aș fi fost eu David, așa de înțelept,
Aș fi făcut în viață numai ce este drept,
N-aș fi înșelat pe nimeni și nu aș fi ucis,
Aș fi privit la Lege, la tot ce Domnu-a zis.

Dacă aș fi fost eu Moise, poporu-aș fi condus,
Să vadă-n toate cele, că sunt trimis de sus,
N-aș fi greșit nimic, aș fi fost răbdător
Și din pustiu, știu sigur, ieșeam biruitor.

Dacă eram tâlharul, cu Domnul răstignit,
Cu mii și mii de lacrimi eu m-aș fi pocăit
Sau de aș fi fost soldatul, ce coasta i-a împuns,
M-aș fi lăsat, mai bine, să fiu eu cel străpuns.

Așa gândește omul, așa gândesc chiar eu,
Așa gândim cu toții și tot greșim mereu,
Noi nu suntem aceea, dar știm că au greșit
Și cu iubire mare, cu toți s-au pocăit.

Noi azi, asemeni lor, cu toți ne comparăm
Dar nu vedem tot răul și nu mai regretăm,
O, de am vedea pe Domnul, oare ne-am pocăi
Sau am căta o scuză și iarăși am greși? !
Emilia Dinescu