Păstorul cel iubit
Tu Păstorule iubit
Oile, Ți-ai adunat
Pentru ele Te-ai jertfit
O nouă viață le-ai dat.
De ele te îngrijești,
Nimic să nu le lipsească,
Iubire le dăruiești
În credință ca să crească.
Mângâiere, Tu le dai,
Le privești cu duioșie,
Lângă ele mereu stai
Turma, cu Tine să fie.
O durere cât de mică
Dacă o vezi, ești săritor
Ție nu Îți este frică
De cel rău, amăgitor,
Pentru ele-ți este teamă
Că-s blânde, neștiutoare,
Ești atent, la tot iei seamă
Că-s a Tale și te doare.
Suferința, supărarea,
Când la ele Tu o vezi,
Teama rea și tulburarea
Pe loc, le îndepărtezi.
Ele, oricând Te-or urma
Orișiunde le conduci,
Cred în Tine și ar vrea
Pe pășuni verzi să le duci
Sus, pe plaiul cel ceresc
Unde bucurii vor fii,
Unde îngeri Te slăvesc
Și cu toate, vor trăi
Acolo, pacea domnește
Căci teama, s-a risipit
Îngerul Tău le însoțește
Turma-i toată, n-a pierit
Cu Tine în veșnicie
Oițele s-or afla,
Slavă-Ți vor aduce Ție
Vor trăi de-a pururea.
Amin
Câmpia Turzii, 25 ianuarie 2022