Uitarea asta neghioabă...

Motto
Tu, Doamne, ne-ai făcut,
Pentru Tine, contăm,
Oare cum am putut
Numele să-ți uităm? ...
Asta chiar Te-a durut! ! ...


Te uităm cu totul adeseori
Parc-am fi adolescenți
Făcuți din flori,
Ni se pare că tot ce primim
Ni se datorează
Și de reușim,
Numai asta contează,

Ca miopii
Care calcă în gropi
Nu-ți cerem ajutorul,
Că mereu Te uităm,
Te amintim când
Lovim cu piciorul
Marginea gropii
În care cădem
Și-atunci Te rugăm,

Dar cel mai ades
Nu-ți mulțumim
Când un scop
Reușim să-mplinim,
Zicând că de fapt
Am avut doar noroc,
Noroc din plin,

Până când dăm
Cu capul de pereți
Ne cam bazăm
Pe probabilități,
Atunci ne-arăți
Cât suntem de drepți,
Cât de corecți
Și la minte de-nceți,

Și-avem”noroc”
De ne-aducem aminte
C-aveai ca scop,
Iubite Părinte,
Să ne-ndrumi viața,
Să avem bucurii,
De nu-ți întorci fața,
De Tine n-am ști,

Până în ziua când
Tu, ne privești
Și zici, Preasfinte:
-Toate le primești
De la al tău părinte,

Mânia-ți înfrângi,
O ascunzi cum știi,
În Sine, plângi
Că-ți suntem copii,

Cu toții vrem, Raiul,
Dar el se obține
Doar stând lipiți
Părinte, de Tine.

Pe munte, lui Moise
Când Te-a întrebat,
Care este Numele Tău? ...
I-ai răspuns, răspicat,
Cuvânt cu cuvânt,
Eu, Sunt al vostru
Sfânt, Dumnezeu,
Numit:
”-Eu Sunt Cel ce Sunt.”

Maria Despescu
22.01. 2022